Post-alegeri, la ordinea zilei – goana după „dezertori”. Un subiect care stârneşte nesfârşite, inutile dezbateri etice.
S-a deschis şi în Israel, ca în orice democraţie, o piaţă a „dezertorilor” (la noi, CTP a încetăţenit termenul „traseişti”), pe care se aruncă cele mai deşănţate promisiuni.
Aflat pe val şi încercând să ademenească inclusiv membri ai Kahol Lavan, partidul lui Netanyahu, Likud, i-a oferit celei mai vânate „dezertoare”, Orly Levy, o ofertă de nerefuzat: postul de ministru al Sănătăţii şi susţinerea la Preşedinţie a tatălui său, David Levy (un politician care şi el „dezertase” la un moment dat din Likud).
Doamna Orly Levy-Abekasis (46 de ani, mamă a patru copii) e parlamentar de un deceniu. A fost iniţial membră a partidului Yisrael Beiteinu („Casa Noastră Israel”), iar în 2018 şi-a făcut propriul partiduleţ, Gesher („Punte”), care în anticipatele din septembrie a intrat în alianţă cu Partidul Muncii, făcând un salt graţios de la dreapta la stânga.
Cât despre promisiunea susţinerii la preşedinţie a tatălui doamnei Levy-Abekasis, aceasta nu se poate realiza decât în 2021, când se va încheia mandatului lui Reuven Rivlin. (Preşedintele Israelului e ales de Knesset, cu majoritate absolută, prin vot secret, pentru un unic mandat de 7 ani).
În toată această combinatorică politică post-electorală, specifică tuturor democraţiilor, nu există loc, fireşte, pentru meritocraţie.